Horizontal Rule

Recunoaşterea şi combaterea discriminării rasiale

4 September 2001

Recunoaşterea şi combaterea discriminării rasiale

Ce este discriminarea?

Discriminarea pe bază de rasă, culoare sau etnicitate (“discriminare rasiala”) reprezintă aproape întotdeauna o violare a drepturilor omului. În conformitate cu Convenţia Internaţională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD), convenţia internaţională fundamentală privind interzicerea discriminării rasiale, “…termenul ‘discriminare rasială’ înseamnă orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, culoare, descendenţă sau origine naţională sau etnică ce are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoaşterii, exercitarea, în mod egal, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice”. Fundamentale pentru principiul non-discriminării sunt drepturile membrilor minorităţilor rasiale, etnice sau naţionale la egalitate în faţa legii şi protecţie egală a legii. Legea internaţională interzice discriminarea rasială într-o serie de domenii incluzând, dar fără a se limita la educaţie, sănătate, locuinţe, locuri de muncă, şi prevederea accesului la bunurile şi serviciile publice. Statele au o obligaţie pozitivă de a preveni, pedepsi şi remedia discriminarea rasială.

Legea europeană prezentă vorbeşte de discriminarea “directă” şi “indirectă”. În conformitate cu Directiva Uniunii Europene privind Eglitatea Rasială, adoptată recent (Directiva 2000/43/EC, “care implementează principiul tratamentului egal între persoane fără să se ia în considerare originea rasială sau etnică), “discriminarea directă” a apărut “acolo unde o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta, a fost sau va fi tratată într-o situaţie comparabilă pe baza originii rasiale sau etnice”. Un exemplu ar fi biroul forţelor de muncă, ca o chestiune de politică, care refuză să accepte romii care candidează pentru locuri de muncă, sau biroul pentru acordarea de locuinţe care oferă romilor, în mod intenţionat, case sub nivelul standard.

“Discriminarea indirectă” apare “acolo unde o prevedere aparent neutră, criteriu sau experienţă ar pune persoanele de origine rasială sau etnică în dezavantaj în comparaţie cu alte persoane, doar dacă acea prevedere, criteriu sau experienţă este în mod obiectiv justificată de un scop legitim şi mijloacele de realizare ale acelui scop sunt corespunzătoare şi necesare”. Exemple pot constitui un magazin universal care prevede că nici o persoană cu fustă lungă nu poate intra în magazin, sau un birou din cadrul guvernului care interzice intrarea persoanelor cu capul acoperit. Aceste reguli, deşi formulate ca neutre la etnicitate, pot, de fapt, dezavantaja în mod disproporţionat membrii anumitor grupuri minoritare, care au tendinţa de a purta fuste lungi sau capul acoperit.

În anumite ţări unde lucrează Centrul European pentru Drepturile Romilor (CEDR), mulţi oameni cred că romii sunt împotriva discriminării, pentru că legea sau Constituţia declară discriminarea ilegală, recunoaşte în mod explicit romii ca minoritate sau ceva asemănător. Aceasta reprezintă o neînţelegere a ideii de discriminare aşa cum este aplicată în prezent în Europa. Doar pentru faptul că prevederea legală sau Constituţia internă care interzice discriminarea există în ţara ta, nu înseamnă că discriminarea nu are loc. Existenţa unei legi împotriva discriminării în ţara ta nu exclude posibilitatea ca tu să fii discriminat – înseamnă doar că tu deţii un instrument împotriva discriminării. De fapt, poţi fi discriminat în diferite moduri în fiecare zi.

Într-un număr limitat de situaţii, discriminarea poate să nu fie ilegală. În relaţie cu discriminarea directă, acest lucru se reflectă în ceea ce este cunoscut ca o excepţie de “calificare ocupaţională reală”. Ar putea, de exemplu, să nu fie ilegală restricţionarea candidaţilor pentru un loc de muncă ca rabin pentru oamenii de credinţă iudaică, sau a candidaţilor pentru un loc de muncă lucrător social pentru romi.

De asemenea, în anumite cazuri, legea permite discriminarea indirectă. Acolo unde plângerea a stabilit că o anumită procedură dezavantajează în mod disproporţionat un grup rasial sau etnic, atunci persoana responsabilă are obligaţia legală de a dovedi că procedura are un scop legitim şi este proporţională şi rezonabilă. Un exemplu ar putea fi un şantier de construcţii care prevede ca toţi muncitorii să poarte căşti solide de securitate. Această politică ar discrimina în mod direct anumite grupuri care interzic acoperirea capului în acest mod. Angajatul ar putea totuşi să-şi justifice cererea arătând că în acest caz, scopul legitim este de a asigura securitatea muncitorilor, că cererea este proporţională cu riscul şi că, a purta căşti solide, este o cerere rezonabilă prevăzută de regulile de securitate privind condiţiile de muncă.

Cum ştiu dacă am fost discriminat?

Cum pot demonstra că am fost victima unei discriminări ilegale?

Cei mai mulţi dintre noi ştim cum să recunoaştem acte discriminatorii vizibile. Acestea au loc în mod frecvent în Europa. Ţi s-a întâmplat să ţi se refuze ţie sau unei persoane cunoscute ţie un serviciu într-un local sau restaurant pentru că chelnerul sau patronul a spus că nu serveşte “ţiganii”? Cunoşti pe cineva căruia i s-a refuzat un loc de muncă, apartament sau asistenţă medicală pe motiv că este rom, romani? Ai văzut vreodată un semn marcator pe care era scris că este interzis accesul “ţiganilor” sau “romilor”? Aceste sunt acte discriminatorii vizibile. CEDR dovedeşte discriminarea în astfel de cazuri prin folosirea documentului sau semnului care interzice accesul romilor, ca şi prin luarea de declaraţii detaliate de la persoane care au văzut sau auzit acte de discriminare.

O altă categorie de acte directe de discriminare o reprezintă acţiunile în care cuvântul “romi” sau “ţigani” nu a fost folosit în mod explicit, dar în care este posibil să dovedeşti că discriminarea a avut loc. De exemplu, multe baruri sau restaurante interzic accesul romilor şi a altor persoane de culoare sub pretextul că ei acceptă numai “ membrii de club” sau afirmând că au o petrecere privată. Similar, după cum reiese din rapoarte, romilor care candidează pentru locuri de muncă li se spune să vină la interviu, dar atunci când se prezintă la interviu iar persoanele care le oferă slujba văd că sunt romi, candidatului i se spune că nu sunt posturi libere sau că au fost recent ocupate.

Cum poate o persoană dovedi că a avut loc un act discriminatoriu în astfel de cazuri? Câteva organizaţii din Europa centrală şi de est au folosit cu succes o tehnică numită “testare”. Testarea prevede trimiterea unor perechi de romi şi neromi, care seamănă ca manieră de a se îmbrăca, calificări, etc să candideze pentru un loc de muncă, apartament sau sa intre într-un restaurant sau discotecă unde se suspectează că discriminarea împotriva romilor se practică în mod regulat. Dacă perechea neromă este tratată în mod diferit de cea romă – de exemplu dacă perechii nerome i se permite accesul în discotecă, iar perechii rome i se cere un act de membru şi apoi i se interzice accesul – atunci ar trebui făcută o declaraţie detaliată luată în mod discret de la toţi aşa-zişii “testatori”. Această declaraţie reprezintă evidenţa actului discriminatoriu şi, în multe ţări, aceasta poate fi folosită în instanţă. Mai multe informaţii despre testare puteţi găsi pe site-ul CEDR-ului la: http://www.errc.org/cikk.php?cikk=1016, sau contactând biroul CEDR-ului.

Statisticile pot fi utile în prezentarea unor cazuri de discriminare directă sau indirectă. În mai multe ţări din Europa centrală şi de est, de exemplu, copiii romi sunt puşi, în mod regulat, în şcoli speciale pentru copii handicapaţi mintal. Cercetarea CEDR-ului în Ostrava, un oraş din estul Cehiei în 1999 a dovedit că jumătate din populaţia romă de vârstă şcolară frecventează astfel de şcoli, aproape jumătate din totalul populaţiei din astfel de şcoli era romă şi că un copil rom avea de 27 de ori şanse mai mari decât un copil nerom să fie plasat într-o astfel de şcoală. Mulţi dintre copiii romi care nu au frecventat şcoli pentru handicapaţi mintal erau adunaţi în şcoli primare în anumite cartiere din Ostrava; peste 30 de şcoli primare normale din Ostrava erau “toate albe”- nu era nici un copil rom care frecventa acele şcoli.

În Ostrava, CEDR a utilizat o cercetare discretă pentru a arăta impactul disparat: am numărat copii romi şi neromi din toate şcolile primare din sectorul şcolar din Ostrava. Harta finală, care arăta că ceea ce mulţi au afirmat era adevărat, dar puţini aveau o sursă documentată – arată că un oraş segregat în mod dramatic pe baze etnice, cu majoritatea copiilor romi care frecventează şcolile din care au absolvit fără să aibă capacităţile necesare pentru a concura pe piaţa de muncă, câştigând salarii competitive şi ducând o viaţă decentă. Alte organizaţii au făcut studii elaborate, folosind metode ca “prezentare” şi “dublă prezentare”, în care cercetătorii nu examinează întreaga populaţie, ci mai degrabă indivizi reprezentativi sau grupuri alese cu grijă pentru a demonstra comportamentul discriminatoriu. O cercetare statistică competentă este foarte valoroasă, iar studii asemănătoare trebuie să fie conduse în toate ţările şi în mai multe domenii ale vieţii - educaţie, locuinţe, locuri de muncă, servicii de sănătate şi servicii sociale sunt numai câteva. Ele pot fi utile în dovedirea discriminării în justiţie, în încercarea pentru o mai bună politică guvernamentală şi mai mulţi bani care să fie cheltuiţi pentru romi, ca şi în sublinierea problemelor romilor în cadrul comitetelor internaţionale, ca numeroasele organisme ale Naţiunilor Unite şi Consiliul Europei. Organizaţiile locale sunt probabil cele mai îndreptăţite să conducă astfel de studii. Dacă eşti interesat în frecventarea unor astfel de studii, merită notate următoarele:

  • Nu este adevărat, aşa cum pretind numeroşi activişti, că “oricine cunoaşte problema, acum avem nevoie numai de acţiune”; în cele mai multe ţări, informaţiile statistice utile în probleme de mare importanţă nu sunt disponibile, de exemplu în relaţie cu (sunt enumerate numai câteva exemple):
  • procentul copiilor romi care frecventează şcoala sau cursuri pentru şcoli pentru handicapaţi mintal sau slabe din punct de vedere calitativ;
  • numărul romilor (şi neromilor) care trăiesc în case care nu sunt înregistrate în mod legal de autorităţile locale sau care nu au o infrastructură adecvată;
  • numărul romilor (şi neromilor) evacuaţi din casele lor în fiecare an;
  • numărul copiilor romi (şi copiilor neromi) care sunt luaţi de la famiile lor şi plasaţi în instituţii de stat în fiecare an.

în unele ţări, autorităţile împiedică eforturile de a afla asemenea informaţii. De exemplu, în timp ce îşi conducea cercetarea în Reblublica Cehă, CEDR-ului i s-a spus frecvent de către reprezentanţii şcolilor că păstrarea de date despre etnicitate nu a fost făcută sau chiar că este ilegală. Oamenii care afirmă că nu pot oferi informaţii despre numărul romilor ar putea să încerce să te împiedice să afli dacă romii sunt discriminaţi în mod sistematic. Chiar şi ţări care clasifcă informaţiile despre etnicitatea individului ca “sensibile” şi deci admit restricţii în practică, pentru cea mai mare parte nu menţin asemenea interdicţii asupra datelor generalizate despre grupuri. În unele ţări, în orice caz, poate fi în fapt interzisă de lege colectarea şi oferirea de statistici rasiale. Un avocat vă poate informa cu privire la restricţiile existente în ţara dumneavoastră.

Pentru ca aceste date să fie folositoare, cercetarea trebuie întreprinsă în mod corect. Sunt utile câteva vizite la bibliotecă, obţinerea de sfaturi de la un sociolog sau demograf, sau contactarea CEDR-ului pentru a afla care sunt metodele de cercetare înainte de întreprinderea unui astfel de studiu.

În domeniul discriminării, se pare că există un expert în fiecare mulţime. Mulţi oameni îţi vor spune că doar pentru faptul că tu te simţi discriminat, nu înseamnă neapărat că ai fost victima unui act discriminatoriu. Şi nu există nici o urmă de îndoială că nu ar fi adevărat – nu toate actele dureroase sunt discriminatorii:

  • În primul rând, foarte puţine persoane care nu sunt experţi ştiu într-adevăr multe despre ceea ce este sau nu este considerată discriminare rasială conform legii. Dacă tu crezi că ai fost discriminat, merită verificat împotriva descrierilor discriminării directe sau indirecte prezentate mai sus. Pare că se înscrie în una dintre aceste categorii? Daca da, atunci ar putea fi vorba de discriminare. Merită să contactezi CEDR-ul sau o organizaţie locală, specializată în servicii anti-discriminare pentru a afla dacă se poate acţiona în vreun fel.
  • Legea internaţională în domeniul anti-discriminării este de fapt foarte puternică. Conform legii internaţionale, cei mai mulţi experţi sunt de acord că interzicerea discriminării rasiale are puterea de a găzdui legea internaţională – adică, discriminarea rasială este interzisă oriunde, chiar dacă ţara ta nu a adoptat legi prin care să o interzică sau nu a ratificat ICERD.

Deci, în domeniul discriminării rasiale, instinctele tale reprezintă un ghid foarte bun – dacă simţi că ai fost discriminat, sunt şanse foarte mari ca aceasta să se fi întâmplat.

Cum pot să lupt împotriva discriminării rasiale?

Există un număr de instrumente elaborate pentru a asista victimele discriminării rasiale. Acestea includ:

  • legi locale împotriva disciminării;
  • alte legi locale care nu aparţin în mod direct discriminării, dar care ar putea fi aplicate în mod creativ în cazuri de discrimare, cum ar fi cazurile eronate care protejează demnitatea unei persoane;
  • legi internaţionale incluzând:
  • Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD), în special Articolul 14 din ICERD, care permite Comitetului pentru Eliminarea Discriminării Rasiale să ia în considerare comunicari trimise de indivizi şi grupuri privind violările Convenţiei;
  • Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului (ECHR): Articolul 14 din ECHR interzice discriminarea în legătură cu drepturile garantate de Convenţie. Protocolul Nr. 12 adiţional la ECHR, care a fost deschis pentru a fi semnat în 2000, va adăuga o interzicere profundă a discriminării în aplicarea oricărui drept oferit de lege, ca urmare a ratificării sale de către zece state membre din Consiliul Europei. Activiştii au un rol important în inducerea unei presiuni asupra guvernelor pentru a ratifica Protocolul 12 fără întârziere;
  • Directiva Uniunii Europene pentru Egalitate Rasială: această directivă cere statelor să adopte legi împotriva discriminării şi stabileşte organe de punere în aplicare. Ea face parte din legislaţia UE cu care statele membre şi ţările candidate trebuie să se se conformeze. Activiştii au un puternic rol în a se asigura că statele amendează legislaţia şi aplică cererile acestui puternic instrument.

ERRC acţionează pentru combaterea discriminării împotriva romilor printr-o serie de activităţi, printre care:

  • publicarea de informaţii despre situaţia romilor privind drepturile omului;
  • oferirea de consultanţă privind drepturile omului la nivel internaţional;
  • împuternicirea romilor să acţioneze în numele lor prin programe de educaţie în ceea ce priveşte drepturile omului;
  • depunerea de acţiuni judiciare în instanţele interne şi internaţionale în numele victimelor rome supuse discriminării şi altor forme de abuz ale drepturilor omului.

Dacă tu crezi că eşti discriminat în mod frecvent, ar trebui să iei în considerare contactarea unui avocat la nivel local, să lucrezi cu el sau ea, să aplici la CEDR pentru un Fond de Reprezentare în Instanţă. Criteriile de aplicare pentru un Fond de Reprezentare în Instanţă se găsesc pe pagina de internet a CEDR-ului în limbile engleză şi romani la adresa: http://www.errc.org/cikk.php?cikk=942, sau poţi contacta birourile CEDR-ului.

Acţiunea legală este esenţială în combaterea discriminării. Oricum, acţiunea legală singură este, de multe ori, improbabil să aibă un impact în afara unui anumit caz in particular. Acţiunea drepturilor omului împotriva discriminării este realizată cel mai bine în manieră planificată şi coordonată. Într-adevăr, merită să elaborezi strategii prin care prieteni influenţi – mass media, ONG-uri internaţionale, organe inter-guvernamentale etc – sunt considerate ca aliate. În cazul Ostrava descris mai sus, de exemplu, după ce CEDR-ul s-a documentat cu grijă în legătură cu un model grotesc de segregare rasială în sistemul şcolar din Ostrava nu numai că a înaintat acţiuni judecătoreşti în curţile interne şi internaţionale în numele părinţilor a cincisprezece copii segregaţi în şcolile din Ostrava, dar totodată:

  • a organizat o conferinţă de presă pentru membrii din presa internă şi internaţională pentru a anunţa înaintarea acţiunilor judecătoreşti;
  • a publicat un raport amănunţit, în limbile cehă şi engleză, pe problematica segregării copiilor romi în sistemul şcolar ceh;
  • a lucrat cu grupuri comunitare locale, înainte şi după acţiunea judiciară, pentru a spori conştientizarea posibilităţilor de împuternicire a unei astfel de acţiuni;
  • a trimis materiale CEDR, cu privire la segregarea din sistemul şcolar ceh, organismelor internaţionale cum ar fi Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale al Naţiunilor Unite şi Comisia Europeană Impotriva Rasismului şi Intoleranţei a Consiliului Europei;
  • a continuat să lucreze cu jurnalişti după înaintarea acţiunii judiciare pentru a face cazul public în continuare.

CEDR e deschis discuţiilor cu activiştii şi organizaţiile partenere cu privire la găsirea modalităţii optime de a utiliza informaţiile privitoare la drepturile omului şi de a spori efectul acţiunii privind drepturile omului. Mai multe informaţii despre actvităţile CEDR-ului se găsesc pe pagina de internet a CEDR-ului (. Mai multe întrebări în legătură cu chestiunea ridicată mai sus pot fi adresate la:

European Roma Rights Center
PO Box 906/93
H-1386 Budapest 62
Hungary

Tel: (361) 413 22 00
Fax: (361) 413 22 01
E-mail:

Adiţional, CEDR conduce un proiect împreună cu doi parteneri – Interights în Londra şi Grupul pentru Politica Migrării din Bruxelles – prin care dorim să valorificăm la maxim posibilitatea de a spori numărul litigiilor împotriva discriminării cât şi consultanţa, create prin adoptarea Directivei Uniunii Europene pentru Egalitate Rasială şi a Protocolului Nr. 12 la ECHR. Daca doreşti să te alături eforturilor noastre pentru promovarea legislaţiei anti-discriminare în Europa, sau doar să primeşti informaţii despre activităţile noastre în acest domeniu, poti să contactezi CEDR la adresa de contact de mai sus.

Horizontal Rule

Cause of Action: Romani Children in State Care in Nógrád County (Hungary)

20 November 2017

The data showed that Romani children are grossly overrepresented in the care system in Nógrád County: although they make up under 20% of the county’s population, Romani children make up over 80% of those in care. The data showed a strong correlation between deep poverty, severe deprivation, and the entry of children into the care system.

more ...

horizontal rule

Roma Belong - Discrimination, Statelessness and Marginalisation of Roma in the Western Balkans and Ukraine

26 October 2017

The #RomaBelong project is a joint initiative by the European Roma Rights Centre (ERRC), the Institute on Statelessness and Inclusion (ISI) and the European Network on Statelessness (ENS) in collaboration with partner organisations in Albania ...

more ...

horizontal rule

ERRC submission to UN HRC on Serbia (June 2017)

30 June 2017

Written Comments by the European Roma Rights Centre concerning Serbia to the Human Rights Council, within its Universal Periodic Review, for consideration at its 29th session (January-February 2018).

more ...

horizontal rule