Participarea Politică Şi Democraţia În Europa: Un Scurt Ghid Pentru Activiştii Romi

22 December 2001

Participarea Politică Şi Democraţia În Europa

Din ce în ce mai mult, Romii sunt mişcaţi de dorinţa de a îmbunătăţi situaţia etnicilor din oraşul, ţara lor sau din Europa şi chiar din întreaga lume. Există şi mai mulţi activişti romi în Europa, care caută să aducă o schimbare pozitivă în folosul comunităţilor rome. În acelaşi timp, atunci când sunt întrebaţi, cei mai mulţi romi spun, adesea, că nu au “nici o putere” – că posibilităţile lor de a influenţa sau schimba forma propriilor vieţi sunt reduse sau lipsesc în totalitate. Într-un sens restrâns, acest lucru nu este adevărat – fiecare persoană are o putere anume. Unii oameni deţin o putere mai mare decât alţii şi, în prezent, cea mai mare parte a romilor exercită un foarte mic control asupra propriei vieţi. Oricum, întotdeauna există o diferenţă între puterea pe care o persoană sau comunitate o are acum, şi puterea pe care o pot deţine într-un mod rezonabil în viitor. Cu alte cuvinte, fiecare persoană are o putere potenţială. În realitate, în acest sens, există milioane de romi în Europa, ca şi grup, romii având o considerabilă putere potenţială. Întrebarea este cum să creştem nivelul puterii reale exercitată în momentul de faţă de romi? Acest pamflet oferă câteva idei romilor activişti care se gândesc cum să utilizeze într-un mod eficient procesele politice ca să promoveze interesele rome – adică, romilor care încearcă să-şi sporească puterea în beneficiul comunităţii rome, intrând în politică.

Cum îmi influenţează politica viaţa?

Într-o democraţie, alegătorii pun autoritatea publică în mâinile politicienilor, care apoi fac legi şi politici. Pe de o parte, politicienii aleşi îşi exprimă şi îşi apără interesele faţă de alegătorii lor. Dar politicienii n-ar trebui să se intereseze numai de cei care i-au votat. Ţinta lor ar trebui să fie bunăstarea întregii comunităţi.

Liderii aleşi la diferite nivele ridică probleme, pe care le consideră importante pentru comunitatea politică în general – aceste nivele, de obicei, includ un nivel naţional, regional şi unul local. De exemlu, deciziile, cu privire la bugetul de stat, trasarea politicii externe sau introducerea unor legi noi, se iau de obicei la nivel naţional sau regional. Autorităţile de la nivel municipal (oraşe sau sate) sunt adesea responsabile de problemele administraţiei locale, cum ar fi aprovizionarea cu apa potabilă, treburi ce ţin de planificarea urbană, întreţinerea drumurilor publice şi a locurilor publice, învăţământul primar, măsuri elementare de sănătate, servicii sociale elementare etc. În funcţie de problemă, o zi normală a unei persoane poate fi afectată de decizii politice la nivel local, regional sau naţional. Dar puterea de a introduce legi şi măsuri nu este verificată. Liderii sunt monitorizaţi în general de instituţii publice şi de către populaţie. De asemenea, sunt limitaţi şi ghidaţi de legea internă şi internaţională. Există un principiu central al democraţiei conform căruia autorităţile executive şi legislative au o responsabilitate faţă de alegători. Ele trebuie să câştige încrederea alegătorului şi pot fi uşor înlocuite prin alegeri.

Este normal şi sănătos într-o societate ca oamenii să deţină şi să exprime diferite puncte de vedere şi să sprijine diverse opţiuni politice. La un moment dat, o persoană ar putea veni cu o idee sau mai multe idei care ar putea să schimbe modul în care chestiunile administrative sunt organizate într-o societate. Un cetăţean normal ar putea participa, la un anumit nivel al vieţii politice, pentru a realiza câteva din aceste idei. De exemplu, dacă cineva are idei pentru îmbunătăţirea organizării fondurilor publice ca întreg, acea persoană ar putea să ia în considerare posibilitatea implicării în politica naţională. Sau, dacă cineva are o idee despre cum să îmbunătăţească infrastructura locală, de exemplu, ar dori să participe la elaborarea de politici la nivel local. Într-o democraţie, fiecare cetăţean are dreptul să participe la viaţa politică.

Organizează!

Unul dintre sloganele mişcării muncitoreşti din Statele Unite a fost “organizează!” şi a rămas un slogan bun. Grupurile defavorizate precum romii care urmăresc să influenţeze guvernele ţăriilor lor trebuie să-şi depăşească problemele. De exemplu:

  • S-ar putea să nu aibă mulţi bani;
  • S-ar putea să nu fie mulţi membri ai grupului într-o anumită zonă;
  • Cel mai important, de vreme ce sunt puţini la numar, au o putere electorală limitată.

Acestea şi alte probleme pot, cel puţin, să fie depăşite parţial prin organizare concentrată şi eficientă. Organizarea – prin punerea oamenilor laolaltă, prin creşterea numărului de oameni, prin sporirea masei de oameni şi a alianţelor - este absolut necesară deoarece sistemul adesea nu oferă o reprezentare garantată sau o consideraţie garantată intereselor particulare, sau chiar acolo unde oferă, un grup ar putea să nu fie capabil să beneficieze într-un mod avantajos de posibilitatea oferită de reprezentarea garantată. De obicei, sistemul oferă numai instrumente cu care să concurezi pentru o asemenea reprezentare. Aşa că, ce sunt aceste instrumente? Aceste instrumente sunt drepturile şi libertăţile: libertatea discursului, dreptul la informaţie, libertăţile de mişcare şi asociere, libertatea presei, şi dreptul de a vota şi de a te apăra în instanţă.

Ceea ce traduc aceste drepturi şi libertăţi este posibilitatea de a organiza şi de a construi o bază a puterii. Discursul liber oferă posibilitatea de a vorbi despre probleme şi de a le defini într-o sferă publică. Presa liberă oferă posibilitatea de a face publice problemele într-un format mai larg. Dreptul de migrare şi de asociere garantează, printre altele, posibilitatea de a forma alianţe cu oricine, oriunde, care ar putea sprijini o agendă a unui anumit grup, şi dreptul de a vota şi de a te apăra în instanţă fac din orice individ o viabilă sursa de putere, printre alte lucruri la care merită să apelezi pentru a sprijini votul. Cu alte cuvinte, ceea ce oferă aceste drepturi şi libertăţi este posibilitatea de a creea putere de jos in sus. Este evident că ne-romii care deţin putere fac adesea foarte puţin pentru romi şi este, de asemenea, adevărat, din nefericire, că un număr redus de romi, deţinând putere, au o abilitate redusă în asigurarea unor beneficii pentru comunităţile de romi, aşa că, este normal să construieşti putere romă de jos in sus.

Evident, există probleme materiale privind organizarea care trebuie aduse la cunoştintă. Sărăcia, analfabetismul, lipsa elementelor de bază în comunicare cum ar fi telefonul şi alte bariere practice provoacă pe orice coordonator într-o minoritate slabă. Corupţia în sistemele politice este o barieră majoră. Romii suferă din cauza rasismului, dar ca şi mulţi dintre concetăţenii lor suferă din cauza faptului că politica, aşa cum este ea practicată, poate fi autocratică, foarte ostilă pentru indivizi, sau pur şi simplu preocupată în primul rând de apărarea intereselor acelor persoane care deţin deja puterea.

Unele grupuri minoritare au depăşit cu succes aceste probleme în trecut. Cel mai faimos exemplu este probabil mişcarea pentru drepturile civile din S.U.A., în care afro-americanii s-au mobilizat pentru a depaşi probleme precum negarea dreptului la vot, segregarea şcolară şi alte bariere pentru deplina participare în societatea S.U.A. Alte exemple abundă. Dar nici un grup nu poate depăşi problemele cu care se confruntă fără o puternică şi largă convingere că lupta merită susţinută. Astfel, înterebarea cheie pentru orice grup nu este oare “Ce vrem?” în loc de “Ce ne lipseşte?”

Aceasta este esenţa grupului de interes: o agendă comună – o înţelegere între membrii grupului cu privire la ţelurile comune. Fără o agendă comună, nu există grup de interes, chiar şi între cei de aceeaşi etnie sau care sunt uniţi în fapt de aceeaşi condiţie socială sau una asemănătoare (e.g. sărăcia etc). Oamenii de aceeaşi culoare sau care locuiesc în acelaşi sector nu sunt neapărat un grup de interes. Numai dacă doresc acelaşi lucru cu privire la probleme de o importanţă majoră pentru grup, ei devin o potenţială bază de putere.

Ce vor romii unguri sau romii cehi sau slovaci? Şcoli mai bune? Locuinţe mai bune? Drumuri mai bune? Un acces mai larg pe piaţa muncii? Încetarea brutalităţii poliţiei? Propria limbă pe indicatoarele străzilor? Ce vor romii de la guvernul lor? Aceasta este o întrebare pe care ar trebui să o adreseze romii. Dar trebuie observat ca acestea sunt toate probleme specifice şi concrete în jurul cărora grupurile se pot organiza, şi aceste probleme reprezintă posibilităţi din punct de vedere politic.

O problemă sugerează un obiectiv şi este imposibilă organizarea din punct de vedere politic fără obiective. Un grup care are un obiectiv este o posibilă putere. Un grup fără obiectiv nu există. Organizarea cu succes depinde foarte mult de devotament, iar organizatorii trebuie să se confrunte cu un număr de forţe opozante care pot fi înfricoşătoare, cel puţin. Dar obiectivul comun este punctul de pornire al întregului proces. Fără el, nimic nu funcţionează. Un grup de interes care nu indică ceea ce doreşte nu are nici o şansă în a obţine acel lucru.

În lume, în istoria mişcărilor minoritare pentru drepturi egale, succesul începe de obicei cu o componentă de bază, o mişcare organizată de însăşi minoritatea care cere reprezentare, drepturi şi o proporţie corespunzătoare din bunăstarea ţării. Aceste tipuri de mişcări nu reuşesc de obicei singure. Ele au nevoie de aliaţi în locuri importante – în ramura executivă, în legislatură, instanţe, pe scena internaţională – pentru a presa funcţionarii de talie mijlocie din cadrul guvernului, care stabilesc politicile şi controlează distribuţia bunăstării, a resurselor şi a protecţiei legale. Este probabil imposibil pentru mişcările de bază să efectueze aceste presiuni fără nici un ajutor: birocraţii tind să răspundă numai atunci când presiunea este aplicată atât jos cât şi sus. Dar mişcarea este prima. Minoritatea trebuie să se zbată în nume propriu.

Aceasta nu este doar realitatea politică, este responsabilitatea cetăţenilor. Ceea ce face ca o democraţie reprezentativă să funcţioneze sunt oamenii care să se zbată pentru ceea ce vor. Ei trebuie să se angajeze singuri în acest proces sau să accepte voinţa neuniformă şi limitată a celorlalţi.

Rasism

Atitudinile rasiste printre ne-romi provoacă mult rău grupurilor ca cele ale romilor. Printre cele mai negative efecte face parte descurajarea grupului de a participa la viaţa politică. Romii uşurează munca reprezentanţilor aleşi în a ignora nevoile şi dorinţele lor atunci când eşuează în modul de organizare, de votare sau de a cădea de acord asupra obiectivelor comune printre ei înşişi. Reprezentanţii aleşi sunt adesea uşuraţi când romii renunţă la joc, se dau bătuţi în încercarea lor de a câştiga putere. Acest lucru înseamnă că reprezentanţii aleşi nu sunt forţaţi să se gândească prea mult la problemele şi interesele părţii rome a populaţiei. Credinţele rasiste permit majorităţii să justifice practici care îi păstrează pe romi afară, şi să nege responsabilitatea pentru rezultatele lor. Rasismul este un instrument în lupta pentru bunăstare şi privilegii. Rasiştii l-au utilizat destul de bine de-a lungul a generaţii avand ca rezultat transformarea romilor în ceva mai puţin decât cetăţeni ai ţărilor unde trăiesc.

Acceptare şi respingere

Acest lucru înseamnă că, pentru a-şi spori puterea, romii trebuie să accepte şi să respingă rasismul. Ei trebuie să accepte că sistemul este nedrept şi că acesta nu se va schimba în curând. În acelaşi timp, ei trebuie să respingă propunerea conform căreia status quo-ul continuă pur şi simplu fără a fi provocat. Sistemul democraţiei reprezentative este alcătuit pentru a ajusta comportamentul statului în faţa inegalităţii, şi această capacitate trebuie înţeleasă şi adoptată.

S-a spus de multe ori că “problema romilor” este un examen major pentru democraţiile Europei. Dacă astfel de democraţii funcţionează aşa cum trebuie, ele trebuie să răspundă presiunii schimbării. Statul democratic nu este o entitate monolitică sau de sine stătătoare. Ar trebui să fie o creaţie flexibilă, fluidă, care-şi schimbă faţa şi priorităţile ca răspuns la schimbarea priorităţilor în politica sa. Acesta este un concept relativ nou al statului, din punct de vedere istoric, iar Europa (şi întreaga lume) cuprinde o multitudine de ţări cu tradiţii mai degrabă autocratice decât democratice. Orice minoritate care caută un tratament egal înfruntă provocarea de a depăşi tendinţele autocratice şi de a împinge statul să răspundă numeroaselor nevoi şi interese care există la nivelul întregii populaţii. “Problema romilor” reprezintă un test pentru state şi romi, de asemenea.

În aparenţă, aceasta pare o provocare imposibilă pentru romi. Sentimentul anti-romi este larg răspândit, iar cetăţenii din toată Europa – romii ca şi alte minorităţi - s-au obişnuit cu o societate segregată. Rasismul este adânc înrădăcinat şi ajutat în mod făţiş în unele comunităţi, iar mulţi ne-romi pur şi simplu resping ideea că romii sunt nici mai mult nici mai puţin decat cetăţeni de clasa a doua sau a treia. Dar, există numeroase motive pentru a respinge pesimismul şi a alege speranţa:

  • În timp ce există într-adevăr un sentiment anti-romi, există de asemenea, o simpatie sporită în a înţelege situaţia dificilă a romilor, iar un număr din ce în ce mai ridicat de ne-romi sprijină ideea puterii romilor;
  • Nu există o realitate socială conform căreia o acţiune politică nu se poate schimba – în mai bine sau în mai rău. La un moment dat, acţiunea socială i-a stigmatizat pe romi. Acţiunea politică concentrată are acum o reală şansă de a schimba acest proces;
  • Toţi indivizii romi sunt puşi în faţa unei alegeri etice: apatie sau activism. Din perspectiva divizării crescânde în ţări care simpatizează cu cauza romă şi cele care doresc să rănească în mod cert pe romi, această alegere devine mai urgentă cu fiecare zi. Activismul pentru drepturile omului devine din ce în ce mai mult un imperativ moral.

Orice echipă are nevoie de o strategie

La un moment dat, dacă iei în serios politica, o să ai nevoie de o strategie. Indivizi sau grupuri care caută să influenţeze politica pot să aleagă o strategie sau ar putea să încerce mai multe strategii la diferite nivele. În alegerea variantei optime, gândeşte-te bine la următoarele:

  • La ce nivel doreşti să participi: naţional, regional sau local?
  • Doreşti să iei parte la politica oficială (de obicei) prin procesul electoral, de exemplu prin depunerea unei candidaturi, sau să exerciţi o presiune şi să ai “un cuvânt de spus” în influenţarea politicii (de exemplu prin participarea la o reuniune locală a cetăţenilor sau prin activism în sectorul civic într-o organizaţie non-guvernamentală sau voluntară)?
  • Dacă doreşti să participi la procesul electoral, gândeşte-te ce tip de sistem electoral este în vigoare. Se potriveşte cu reprezentarea minoritară? De exemplu, există resurse pentru alocarea unui loc în cadrul guvernului sau a altor poziţii cheie membrilor minorităţilor? Au minorităţile o reprezentare asigurată? Merită notat faptul că în timp ce unele state au un sistem de locuri rezervate pentru a asigura “reprezentare” pentru unul sau doi membri ai minorităţii într-un organism sau altul, în practică un astfel de sistem poate aduce adesea o influenţă reală mică – uneori se ajunge la şi o mai mare excludere şi indepărtareare. Dimpotrivă, un expert rom, de exemplu, numit într-o comisie inter-ministerială (poate doar cu rol de consultant) poate exercita o mai mare influenţă directă privind politica guvernului.
  • În funcţie de sistemul electoral din ţara ta, ar fi eficient să încerci să formezi un corp electoral pe baze etnice, sau există posibilităţi mai bune să câştigi influenţă prin cooperare cu partidele cele mai importante, fie căutând reprezentare directă, fie căutând posibilităţi de cooperare? Există câteva exemple de partide ale romilor care câştigă acces în guvern, dar pot exista obstacole pentru astfel de partide. De exemplu, multe ţări din Europa pretind ca un partid să primească 4% sau 5% din votul total pentru a i se asigura locuri în parlamentul naţional. Dacă acest lucru este adevărat în ţara ta şi doreşti să candidezi la alegerile parlamentare pe un buletin al partidului rom, este de preferat să găseşti platforme-program ale ne-romilor pe care să candidezi, având în vedere că un obstacol de 5% ar putea fi prea mult de depăşit pentru un partid rom.

Dacă te gândeşti să demarezi sau să te alături unui partid rom, nu uita că formarea unui partid etnic, adeseori, cere împărţirea unei opinii comune, cel puţin cu privire la principalele ţeluri şi obiective. Poate fi acest lucru îndeplinit? Pot diferiţi politicieni romi/ partide rome, reprezentând diferite interese rome, cădea de acord cu privire la cooperarea sub un singur stindard în scopul alegerilor? Dacă partidele etnice se bazează, aşa cum e de dorit, pe circumstanţele dumneavoastră locale, ar trebui să se verifice dacă alte grupări politice, care să sprijine cereri asemănătoare celor din comunitatea romă, pot fi găsite, de exemplu, partide reprezentând alte grupuri minoritare sau partide reprezentând grupuri cu preocupări şi interese sociale similare romilor. Dacă alte astfel de grupuri există, acestea pot fi parteneri valoroşi în construirea grupurilor puterii – aşa-numitele “coaliţii” – a mai multor grupuri adunate laolaltă într-o singură asociaţie.

Pe de altă parte, organizarea unui partid politic etnic s-ar putea să nu fie neapărat cea mai bună metodă de a candida la alegeri. Cu siguranţă nu este unica metodă. O altă metodă de a reuşi să fi reprezentat în administraţia publică este de a candida pentru alegeri pe lista unui partid politic important. Astfel de partide ar trebui să ceară candidaţi romi, deoarece ar putea să dorească voturi din partea romilor. Cheia este să negociezi termeni favorabili cu un astfel de partid. De exemplu, ca o condiţie pentru a candida pe lista unui anumit partid, ar trebui să pretinzi:

  • O poziţie înaltă pe lista partidului, dacă sistemul local funcţionează după cum prevede lista sistemului;
  • Resurse suficiente pentru o campanie eficientă;
  • Angajamentul partidului cu privire la urmărirea unor ţeluri concrete şi explicite, îndeosebi cu privire la romi.

Foarte important pentru orice activitate politică electorală este creearea unui corp electoral – un grup de oameni care işi oferă sprijinul electoral pentru o persoană sau un partid şi astfel poţi considera acea persoană sau partid un reprezentant de încredere. Aceasta activitate nu este doar crucială în decursul alegerilor, dar este, de asemenea vitală, pentru o muncă eficientă în corpurile politice de mai târziu: politicienii buni, de încredere se inspiră din experienţele zilnice ale membrilor corpului lor electoral pentru a formula cereri şi a se zbate pentru a fi acceptaţi. De asemenea, odată alegerile terminate, reprezentanţii ar trebui să păstreze comunicarea cu alegătorii lor, să le ofere un acces decent la informaţii oficiale şi să răspundă problemelor lor.

În concluzie, a candida la alegeri este numai una dintre metodele de participare politică. Participarea neelectorală este cel puţin tot atât de importantă şi poate pava drumul către succes în alegeri. Unele dintre posibilităţile pentru participarea neelectorală în cadrul guvernului care ar putea fi valabilă pentru ţara ta includ:

  • Posturi în administraţia statului (birocraţie/funcţionari publici). Unele state au măsuri speciale de participare a minorităţilor în servicii publice guvernamentale;
  • Participarea în corpuri consultative la nivel guvernamental;
  • Posibilitatea minorităţilor de a creea propriile asociaţii/instituţii şi în unele cazuri de a primi sprijin financiar de la stat pentru activităţile lor. Cetăţenii pot, de exemplu, să creeze asociaţii voluntare, sau să promoveze activităţi culturale locale. Deşi, la prima vedere, astfel de asociaţii voluntare au o mică legatură cu politica formală, ele pot oferi şi verifica activităţi guvernamentale şi pot fi o bază pentru o viitoare implicare politică de către comunitate în general. Asociaţiile pot de asemenea să ajute oamenii să înţeleagă şi să-şi exprime preocupările lor comune. În Europa, unele grupuri activiste au început ca echipe de baschet sau trupe de jazz. Aproape orice grupare de oameni are potenţialul de a deveni o iniţiativă civică sau politică.

Această listă cu probleme strategice nu este exhaustivă. Scopul celor de mai sus este doar de a arăta că există mai multe forme valabile de participare. Progresul poate fi făcut simultan prin indivizi sau grupuri de romi la diferite nivele prin diverse canale: este doar o problemă de alegere a celui mai potrivit mijloc pentru o situaţie dată. Poate vei dori să te gândeşti cu grijă la posibilităţi şi să le discuţi pe îndelete cu prietenii şi vecinii – potenţialii tăi aliaţi.

De ce participarea la politica locală este o bună metodă de a începe?

Politica locală poate fi un loc bun pentru a începe. Domeniul politicii locale este vital în construirea democraţiei şi poate fi mai accesibil decât politica la nivel naţional. Mai mult, mult mai mult decât în politica naţională, politica locală de obicei se concentrează pe probleme cu relevanţă directă pentru membrii comunităţii locale.

În mod dovedit, politica locală poate fi o arenă utilă pentru a începe depaşirea obstacolelor pe care le întâlnesc reprezentanţii politici romi aspiranţi. Prin dialog direct cu comunităţile lor, astfel de politicieni se pot ocupa de probleme care sunt de o importanţă directă pentru romi. Pot incepe să întărească încrederea romilor în acţiunea politică. Mai mult, pătrunderea politicienilor romi în politica locală pare să stimuleze un dialog între oameni aparţinând diferitelor grupuri din comunitate pe temele şi problemele de interes comun.

Democraţia locală este de asemenea o arenă importantă pentru “educaţia politică” a cetăţenilor. Prin participarea în administraţia locală sau pornind un dialog cu reprezentanţii locali, indivizii se pot informa cu privire la problemele comunităţii. Cetăţenii mai bine informaţi şi educaţi fac democraţia mai eficientă. Participarea cetăţenilor la democraţia locală poate contribui la eliminarea diferenţelor între “elita” politică naţională şi membrii comunităţii politice în general.

Un ultim ţel al mobilizării poate reprezenta o piramidă puternică: o largă bază a puterii locale sprijinind oficiali receptivi şi responsabili, aleşi în parlament şi funcţionari romi în primăriile guvernului naţional. Un prim pas este să fii informat. Cetăţenii au dreptul să fie informaţi cum se cuvine despre cum este guvernată o comunitate şi să comunice despre acest lucru cu autorităţile locale. Pasul următor este activismul.

Semne pozitive

Există semne pozitive care arată că romii construiesc putere în prezent. Există un număr în creştere de politicieni romi la nivel local ca şi initiaţive neguvernementale pentru romi şi acestea se vor dovedi, se pare, sursa ultimă a oricărei zbateri importante pentru drepturi egale. Bineînţeles ele sunt începuturile unei mai mari participări a romilor. Uniunea Europeană (UE) oferă romilor un puternic potenţial aliat. Instituţiile civice neguvernamentale sunt cunoscute ca importante surse de informare, consultare şi protecţie legală. Deoarece unele societăţi diferă, altele care nu diferă sunt cunoscute, de asemenea, ca posibili aliaţi. Drepturile şi libertăţile ce stau la baza democraţiei – discursul liber, o presă liberă, libertăţile de mişcare, asociere şi adunare şi dreptul la vot – sunt exercitate în mod frecvent, neîntâlnind multe obstacole.

Istoria arată că procesul mobilizării romilor nu va începe de sus. Trebuie să înceapă de jos. Grupurile rome trebuie să-şi asume responsabilitatea organizării şi luptei în nume propriu. Dacă romii nu se implică în mod efectiv în presionarea guvernelor, atunci guvernele vor continua să-i ignore şi să abuzeze.

Documente internaţionale

Pentru aprofundarea studiilor

CEDR este recunoscător următoarelor persoane pantru ideile şi sugestiile din acest pamflet: Morag Goodwin, Bill Hangley Jr. şi Peter Vermeersch. Alte materiale în legătură cu orice problemă ridicată în acest pamflet pot fi procurate prin contactarea birourilor CEDR.

donate

Challenge discrimination, promote equality

Subscribe

Receive our public announcements Receive our Roma Rights Journal

News

The latest Roma Rights news and content online

join us

Find out how you can join or support our activities